FYI

Din cauza unor nevoi de ordin tehnic, am trecut blogul la adresa andreiharet.com

You are welcome!

Anunțuri

Post nou. !deprindere, generalizare!

deprindere, generalizare.Hmm, covrigi cu mac și a treia cană cu vin, branduită Timpul. Am ajuns acasă, antrenamentul a fost bun!

Cel mai des, mă gîndesc cu saptămînile la vre-un post nou, mă gîndesc, fiindcă asta o pot face măcar și pe oliță, dar de scris niciodată nu se primește. Probabil cel mai bine este să gîndești un articol nou suficient de bine, însă eu daca mă pun pe gînduri, nu voi mai scrie nimic, am să petrec în gîndurile mele toată ziua.

Un articol bun trebuie să fie scurt, la servicu așa aș face, dar acasă:

Am vrut sa vă scriu, în primul rînd, despre DEPRINDERE. Viața în princiupiu constă din deprinderi. Unele sunt rele, altele sunt bune. Despre deprinderi rele nu prea am ce spune, singuri le ştiţi: fumat, băut excesiv, teroare, etc. Dar sunt și deprinderi bune. Cine ce nu ar spune, există formuli universale, nescrise, una din ele spune că: Deprinderile obţinute uşor – sunt rele, cele obţinure greu – sunt bune. (a 4-a cană, se vede că beau mai mult decât scriu). Asta aşa, pentru cei care încă nu au înţeles ce e bine să faci şi ce e rău. Dacă o activitate se priemște ușor, înseamnă ca ceva nu e bine la mijloc [dacă doriți să debateuim poftim-pojalusta, vă demonstrez la orice subiect], chiar dacă faceți ceva bun/util, dar vi se primește ușor, cel mai probabil că faceți de mîntuială, nu vă implicați 101%. Totul împrejurul nostru sunt deprinderi, cum iți speli dinții, cum iți iubești femeia, cum faci kata, cum mături strada, etc. Ideia acestui post, era sa nu vă leneviți a vă creea deprinderi bune. Este o deprindere de: a veni la timp la lucru, de a lucra eficient și să acorzi min8 ore serviciului, este o deprindere să faceți gimnastică dimineața, să mănînci înainte de a ieşi din casă, să lepezi fumatul. Pentru asta, trebuie sa vă gîndiți fiecare min la ceea ce faceți. Eu încerc să-mi creez o deprindere de a-mi creea DEPRINDERI BUNE. (s-o terminat covrigii). Am 2 exemple, vor fi despre mine, fiindcă pe mine ma știu mai bine, sorry dacă seamană a lipsă de modestie. Spre ex. 1 nu-mi place să fac prezentări, urăsc! Cînd încep să o fac, mintea mă trage în toate părție, vreau să fac pipi, să scriu un mail, să verific google analytics; vedeți, nu neapărat lucruri rele, mintea încearcă să mă convingă, tipa- asta tot treb de făcut, dar nu mlea! acum trebuie de lucrat în Power Point, și nefic nafic; astfel încerc să alung toate gîndurile, şi rele – şi bune, pînă mă concentrez doar la prezentare. Sau ex.2 de ceva ani practic arte marţiale, s-ar părea că nu îmi apar dubii cînd trebuie să merg la antrenament, dar nu. E suficient odată să nu merg, dintr-un motiv obiectiv, poate mi-am rupt picioarul, apoi a două oară voi începe să caut motive, oare de ce nu aș merg iar, credeți că după 9 ore de serviciu nu vreau să merg acasă? Tare mă mai trage la încă 3 ore de „ceva”. Cel mai ușor, este să merg continuu, fără întreruperi, o DEPRINDERE PERFECTĂ, astfel nu am dubii, merg fără întrebări. Chiar de a acorda atenţie cuiva, de a iubi pe cineva este o deprindere, la care trebuie peramanent de lucrat, dacă te relaxezi, partenerul simte 😉

Altceva, am vrut sa vorbesc depsre GENERALIZARE, cred că generalizarea este unul din motivele principale a tuturor relelor pe pămînt. da! Hai să vă spun cîteceva, ca să înțelegeți ce vorbesc: toate femeile sunt curve, toți bărbații sunt bîși, toți americanii sunt proști, toți rușii sunt alcoolici, toți evreii sunt niște ticăloși, toți negrii sunt infractori etc. Cei pricepuți, deja au ințels ce și de ce. Poate doar la noi, dar am observat și în alte popoare tendința de a genraliza [spre ex. la germani vs. evrei si alte tipuri de genociduri], poate, poate, poate – dacă oamenii ar vorbi mai concret: Andrei a furat, Andrei a băut, Andrei a futut, Andrei a omorît, Andrei e prost, etc. poate atunci nu s-ar fi creat ură între popoare, ţări, rase, naţiuni. Îmi este dureros să aud cum toți bărbații înşeală – nu sunt bărbat sau cum?  Toţi bărbaţii îşi bat femeile; ce? trebuie să-mi bat femeia ca să fiu bărbat, TOȚI, TOȚI, TOȚI. (merge nush ce film cu Jet Li la TV1000, el mie îmi place). Pentru a nu greşi, încercaţi în GENERAL să vă faceţi DEPRINDEREA  de a nu utliza cuvîntul „toţi”. Nu toţi sunt toţi! Chiar de la început am spus că toate problemele pe pămînt vin de la generalizare, am GENERALIZAT.

(a șasea) Noapte bună.

Hard training-Happy life.

Deseori se spune ca viața și succesul omului depinde de deciziile pe care le face. Într-o oarecare masură așa este, dar nu totalmente. Cred că e mult mai important cum faci ceva și nu ce faci(nu luați la absurd). E la fel ca talentul, e important, dar fără muncă e zero. Am vazut oameni care tot continuă să schimbe un post de lucru cu altul, un hobby ca altul, o femeie cu alta; de fiecare dată spunînd că nu au luat decizia corectă, că nu e pentru ei, bla bla bla.

Se scriu tot felul de teorii, se desenează scheme, se organizează seminare cu coffee brakeuri, etc. despre cum se iai decizii corecte; dar nu prea am auzit să se facă seminare și teorii privind cum să-ți îndeplinești bine meseria, cum să lucrezi 8 ore pe zi fără eschivare, fără a căuta nod în papură. Deciziile sunt importante, dar trebuie luate repede și de trecut la treabă. Am ambii parinți doctori, am mers la cibernetică și acum fac marketing (poate nu e cea mai bună decizie), dar încerc să mă dedic la maxim, sa fiu proactiv, actual, inovativ, nu plîng că aș fi putut deveni doctor ca tata și să lucrez în cabinetul său privat sau am putut deveni programist și să fac bani din greu, de parcă ei nu tot lucreazaă pentru acești bani (unora li se pare că din pod cad).

Atenția și timpul în viață sunt limitate, cu cît mai multe lucruri încerci să faci, cu atât mai puțin timp și atenție acorzi la fiecare din ele și probabilitatea de a le rata pe toate crește. Pentru mine, alegerea de aur este diversitatea cu măsură. Am ales să am un serviciu, într-un domeniu pe cât se poate de concret. Am ales sa am un hobby (stil de viață mai mult). La ele vin relațiile de familie, prietenie, calătorii, excepții și cam atât. Nu mai mult. Dacă încerc să mă descurc în programare sau producere design știu că voi pierde din cunoștințele comunicării online; dacă încerc prea des să merg cu bicicleta sau să înot, pierd din antrenmantele goju ryu. Deci eu practic mi-am format trei activități de bază în viață:

1. relațiile familiale
2. practicarea artelor marțiale
3. serviciu

Dupa cum spuneam, contează să muncești sincer și eficient. Spre exemplu, ce lupta e mai eficienta în stradă? Raspuns: acea care e practicată regulat și din greu. Nu contează stilul, deși cu mici nuanțe eu cred ca goju ryu e cel mai apropiat de luptele reale :P. La noi, este așa o vorbă „Hard training, happy life”.

Acum câteva zile, am avut posibilitatea să mă antrenez  sub conducerea posesorului a celui mai înalt rang în stilul Goju Ryu Karate Do – 10 dan, Morio Higaonna Sensei. Nu voi povesti mult cine este, sunt mii de pagini în net despre biografia și realizările sale (este oficial recunoscut drept  averea/mândria Japoniei încă din viață). Acest om a ales, în mare parte, să se ocupe cu o singură activitate – păstrarea și dezvoltarea tradițiilor stilului pe care l-a preluat încă din copilărie. A depus o muncă enormă în pasiunea sa personală și a ajuns să fie cunoscut și stimat de o lume întreagă; și sunt sigur că indiferent de ce stil ar fi practicat, ar fi ajuns la același nivel, datorită muncii și nu deciziei.

Probabil…7 aprilie

În acestă zi, la mulţi li se pare banal să scrii despre 7 aprile, mie mi se pare păcat să nu scrii, mai ales dacă ai ce spune…

Azi, 7 aprilie 2011 deja, veneam la serviciu. Am lăsat maşina acasă, ca să fac ceva cost-cutting. Afară e înnorat, chiar plouă slab. M-am uitat la cer şi mi-am adus aminte cum era acest cer pe 6-7 aprilie în 2009.

Era cald, era soare, era vară.

Oare cum s-ar fi schimbat lucrurile dacă în acele zile ar fi plouat, dacă ar fi tunat, ar fi fost frig şi glod? Daca în loc de zeci de mii ar ieşi doar câteva sutişoare. Probabil, probabil, probabil: probabil ca nu era nevoie de poliţie, probabil că nu ar fi fost mulţimea pe care o puteau provoca, probabil acum cladirile statale erau întregi, cel mai important – probabil cei căzuţi acum erau alături de noi, copiii aveau taţi, părinţii-copii, iar coastele şi onoarea celor maltrataţi în comisariate erau intacte.

Probabil nu apărea „Alianţa”, probabil încă tot eram sub dictatura comunistă, probabil Dodon încă tot îşi făcea teza de doctor testînd pe economia unei ţări, etc. Probabil acum nu-i învinovăţeam pe Chirtoacă, Ghimpu, Filat, etc. de probleme economice şi borţi în drum, fiindcă am fi tot avut probleme de conştiinţă naţională, libertate de exprimare şi un regim de dictatură under the big brother.

Cum e mai bine? Voi ce alegeţi, ceea ce este sau probabilul? Daca astăzi ar fi 6 aprilie 2009, aţi ieşi încă odată în piaţă? Chiar dacă ar fi plouat şi turnat, chiar daca aţi sti că cineva din noi trebuie să-şi piardă viaţa sub bâtele celor care nu vor fi pedepsiţi niciodată…

Cum nu ar fi prezenta situaţie, nu mă întorc la fosta. Sincer, încă îmi este frică de ce sunt în stare comuniştii … Dar alianţa să stie! ca au fost aleşi nu pentru că am înghiţit catleta şi credem ca sunt buni, dar fiindcă comuniştii sunt periculoşi pentru orice societate, în orice ţară. Cum spunea Churchill „Democracy is the worst form of government, except for all those other forms that have been tried from time to time.”

Avem întrebari, suntem confuzi, vrem dreptate … probabil peste zeci de ani, vom urmări la NatGeo interviewuri cu „menţi” bătrini, care vor povesti cine?cum? şi de ce? Însă pînă atunci […] o să ne doară.

Acest articol nu poate avea sfîrşit, chiar dacă ar trebui, nu poate – fiindcă nu ştiu cu ce să-l închei. Mai spune-ti şi voi ceva…

La mulţi ani Domnul Ion! Vă mulţumim că ne susţineţi!

Strategia moldovenilor sau de unde incepe locul 2.

Nu sunt amator de a privi fotbal, imi place sa joc. Respectiv nici ieri nu m-am uitat la meci, dar nu-i nevoie, a 2-a zi le auzi pe toate, aici spre exemplu.

Ma dau in calduri expresii de tipul: „elevii lui Gabi Balint au jucat curajos”, „drept consolare ramane super-golul reusit de Suvorov”, „Jucatorii nostri se mai pot plange si pe ghinion”, etc.

Bai! am pierdut!, basta!

Daca in postul precedent ne-am laudat, acum am sa ne cac putin, cu permisiunea voastra. Asta e problema pe care am observat-o din copilarie, moldovenilor le place locul 2. Nu mi-a placut niciodata vorba „important este participarea, nu cistigul”, fiindca moldovenii din asta au facut un target. Mereu sa fii multumit sa mirosi ciorapii celui din fata ta. Si ce-i mai rau, ca societatea sustine: echipe de fotbal, politicienti ratati, academii de stiinte ce nu fac nici o „nica”, etc.

Problema este in strategia pe care o algem. O strategie corecta, incepe de la rezultate, iar daca rezultatul pe care il dorim este „sa nu pierdem prea tare” sau „sa dam macar un gol de consolare”, apoi toate tacticile sunt inutile, fiindca tu oricum nu mergi la victorie, la the best of the best.

Ma ataca neprofesionalismul neamului nostru, la noi orice e „lijba ca sa ne observe”, pofic daca o sa ne reprezinte Pavel Turcu la Eurovision, pofic ca suntem pe primul loc la alcoolitate, important ca lumea aude d/e noi. Cum zic unii ratati(ma scuzati), PR-ul negativ tot e PR…

P.S. Fotbalul si protv.md au fost alese doar ca exemplu, orice coincidenta a unei persoane reale cu retarzii din articol nu este intentionata, nici un moldovan nu a suferit in timpul scrierii acestui post, sper sa sufere putin dupa ce il vor citi.

nah nu-mi treb asa „demos kratos”

De mai multe timp, vad diferite programe la History si NatGeo, dar cred ca mai mult la History, despre nazisti, despre rasisti, despre nationalisti, ku klux klan si alte grupari putrede de criterii kâkacioase.

Nu-s bloger, asaca la mare articol nu va asteptati, prosta utilizaez platforma asta, cind am timp sa scriu ce-mi trece prin cap si vreau sa treaca si la altii prin cap.

Iaca ne uitam noi la toate tarile astea pzdoase(in emisiuni turistice): iu.as.ai, franta, grait britan, belgia, olanda, etc. si ne gindim, – asta da! arhitectura, bunastare, democratie, infrastructura, etc. da-i suficient sa muti oleak postul, la H cum spuneam , ca sa vezi de unde au venit toate aceste „bogatii” si mai ales in ce fel. Imagini din fostele colonii: toata!Africa, India, China, amerindienii, te ingroyesc. Toti acesti propavaduitori ai democratiei au supt din aceste tarisoare tot ce a fost mai bun si mai scump si mai ales, pe linga chestii materiale, LINISTEA, LIBERTATEA si ONOAREA. Nazistii nu s-au purtat mai rau cu evreii, decit britanicii cu indienii sau belgienii cu congolenii; cit timp GB era cea mai mare putere maritima, a transportat zeci si sute de mii de robi in prezenta sua. daca oamenii (nu robii!) nu indeplineau norma zilnica, li se taia miina dreapta si la copii, si la barbati. cu femeiile nu mai spun ce faceau….

dar cind acesti robi, au inceput sa vina in tarile „mama”, care i-au prosvetit tot acest timp, ciuvashi dealde sarcozi si rahati mai batrini pe care nu-i mai stiu pe nume, au napustit politia peste ei, mol ei nu au drepturi, la vot, la scoala, la nimic…si numai cind vreun negru era omorit in batai de skinheadz-mentovie, atunci „societatea” oleak se scutura, dar asta a fost f rar…viva martin luther.

cel mai tare mi se face rau de la imperiul rus, ei atitia ani au tot distrus popoare si macar nu au putut sa se foloseasca de asta, tot in kkt au ramas.

Multi se pling pe moldoveni, ca suntem slabi de fire, – Da! suntem.

Da, noi nu am putut nici odata sa cotropim alte popoare, noi nu am furat zacamintele lor minerale, femeile, copii si barbatii. Noi nu am taiat capurile si miinile nimanui. Noi am stat cuminti si am prelucrat pamintul nostru…si am privit putin peste hotare…Avem multe minusuri, agree, dar in univers exista un  echilibru si noi suntem partea mai buna a lui!

Fiecare din acele puteri „democratice” ascund atiti scheleti in garderoba lor, ca usile nu se mai tin inchise. Respect celor care au reusit sa se ridice fara varsari de singe! Eu nu cred ca stiu pe cineva din astea, probabil ca sunt, ajutati-ma cu informatie.

Nici nu stiu cum sa inchei acest pseudo articol, prosta le-as m’ute l’otul la majoritatea „albilor” ca sa le sterg zimbetul fericit de pe fata.

P.S. sorry ca postul nu-i despre japonia sau lybia

Iarna asta-i pzdos

Majoritatea, ca sa nu spun toti – cap se supara, incep sa se plinga de iarna inca din septembrie. se pling ca traiesc in asa tara cu 4 anotimpuri. dar adevarul e ca multi la noi tupa is fricosi, totul e impotriva lor. acum ei spun ca nu le place iarna, dar daca faci backward ap ai sa auzi cum vara li era cald, primavara umed si tot asa.

Tara noastra e minunata! aici ai posibilitatea sa savurezi toate cele 4 anotimpuri:

primavara – sa simti cum totul invie, inverzeste, infloreste, mirosuri noi si placute (mai ales ca statia de epurare a fost upgrade-uita)…pasarele ciripind la balcon, incepi sa dai jos hainele grele, incepi sa scoti degetele de la picioare afara, iar daca iesi repede sa duci gunoiul, poti vapshe sa fii doar in maiou. se incep frigaruiele-gudiojurile la natura. poze noi pentru aparatele foto, s.m.a.

vara – ea ii pricolinaia, dar nu am prea multe sa spun, nu e cine stie ce originala. ii cald, ii bine, poti merge la mare, concediu/vacanta, etc.

toamna – iii, clasna, se incep ploile, mie tare imi plac ploile. te imbraci in vreo scurta impermiabila, fara umbrela, important sa ai incaltaminte buna si mergi prin apa asta care toarna de sus, de jos, de unde vreai…parca totul se spala, devine mai curat. toamna e un „insfirsit” dupa luni de caldura, de sudoare in rutiere, nopti nedormite, tintari, mushte…

shi IARNA – al meu preferat anotimp. nu se compara cu niciunul. cit e de bespantova pentru cei care nu au vazut in viata lor zapada. care nu au simtit gerul pe nas. iarna ii perfectiunea, ii puritatea si curatenia.

de copil cred ca am inceput sa iubesc iarna din cauza sarbatorilor: mos miculash- o sarbatoare luata de la bunica, din Slatina-zacarpatia, de sf Nicolaie se pun ciubotele curate pe pervaz si se asteapta cadouri, apoi Anul nou, apoi craciunul, ziua lui fratmio (el e pe 8, asaca de obicei le faceam impreuna cu craciunul), shap multe ale zile de nastere, shap a mea, pe scurt: multe cadorui, dulciuri shi bani 🙂 (de asta eram captivat cel mai mult cind eram mic). plus sania, brad, jucarii, etc.

dupa asta adolescenta – iarna imi placea cel mai tare, fiindca puteai sa te sinicesti jistoca si sa nu-ti fie rau, iesai afara, de spalai cu zapada pe fata sau daca era „greu” tupa te aruncai in vreun morman – in SV asta puteai face, nu ca in Ch. daca esti sinii, ap poti sta cite o ora afara dezbracat si sa nu racesti, nice :). apoi improscatul cu bulgari de omat – the best!

acum, iarna pentru mine ramine the favorite one. iarna poti face multe chestii neobisnutie, placute, frumoase – simple. daca vorbim de o iarna ca cea trecuta, cu multa zapada, ce poate fi mai frumos decit totul acoperit in alb: copaci, masini, drumuri, case, oameni…iarna iesi afara, si gerul te pisca de obraz aaaa! nice. iarna daca te plictisesti scoti limba afara si stringi fulgi, daca ai sushneac maninci zapada. desi periculos, dar iarna e cel mai mare caif sa mergi cu masina(luni mi-am luat 4 roti noi cu ghimpi si abea astept gheata). iarna ii mult mai pricolina sa-ti tii iubita de miina; sa mergi pe strazi noi, cu zapada neatinsa, sa te incalti in ciubote calde.  iarna ii cel mai fain sa nu iesi din casa, sa stai weekenduri in pat cu cafea, sa te uiti la filme pantovie si bespantovie, sa scrii pe zapada „Te iubesc”. doar iarna cauti cu atit placere cadorui si incerci sa anticipezi reactia Lor. din cite stiu iarna ii mai pricolina sa fumezi. si iarna la noi tara arata mai curata!

dedic acest articol la toti frigurosii si la toti mos craciunii.